S-a nascut  in Baia Mare. A urcat pentru prima oara pescenala varsta de patru ani, iar masura talentului sau sta acuminmultiplele premii interne si internationale - pentru vocesauinstrument -, ocupand locul intai la toate competitiile pentruvioarala care a participat. A fost numita „Mica sirena din BaiaMare”,„Vanessa Mae a Romaniei” si a obtinut titlul de „Omul anului pentru arta si cultura in zona Maramures”. Pentru ca este pasionata de ceea ce face si sunetul viorii sale - electrica sau acustica - ai impresionat foarte multi oameni, Andreea Moldovan, pentru ca despre ea este vorba,a fost invitata in Norvegia, sa cante alaturi de orchestra din Bergen.Este eleva a Liceului de Arta si, in ultima perioada de timp lucreazasi la Teatrul Muzical din Baia Mare. Pe langa faptul ca este talentata,Andreea a obtinut si titlul de Miss Boboc, adaugand astfel la palmaresul sau inca o calitate.

Vioara - un mod de a fi, de a gandi
„Am luat pentru prima oara vioara in mana la varsta de opt ani,cand ami ntrat in clasa intai. Cei care m-au indrumat spre acesti nstrument auf ost parintii mei, in special tata. In ceea ce ma priveste, eu zic ca-l mostenesc pe bunicul din partea mamei, care era pasionat in tinerete de vioara, confectionandu-si singur un astfel de instrument. Apoi, de-a lungul timpului, m-am indragostit si eu de vioara si am continuat sa merg pe acest drum. Acum, bunicul ma vegheaza de sus din ceruri! Imi place sa cred asta!”, povesteste Andreea Moldovan. La scoala studiaza vioara clasica, instrument pe care il considera extrem de complex si care impune un continuu studiu, concerte, stil, tehnica. „Pe cand acustic sau electric, e o joaca pentru mine. Adevarata munca este incazul viorii clasice. Cat despre diferenta dintre cele trei, doar de sunet este vorba. Pentru mine,acest instrument este un mod de a fi, de a gandi. Ma reprezinta prin sensibilitate si feeling. Daca stai sa asculti sunetele viorii, ajungi sa-ti dai seama cum este persoana care canta. Pentru mine vioara inseamna pasiune”, a completat tanara violonista.

A fost nevoie de sacrificii
Dupa cum probabil va dati seama, nu este usor pentru o tanara de 16ani sa imbine orele decurs de la scoala, cu studiul unui instrumentatat de complex, dar atat de minunat, cum este vioara. „Simt ca nu am muncit degeaba. E un efort foarte mare, recunosc. Practic, nici nu am avut copilarie, dar mi-am dats ilinta sa fac totul bine. Eu zic ca am reusit pana acum, dar cu multe,multe sacrificii. Si nu in zadar,pentru ca este un instrument complex,greu de studiat. Pe langa talent,este nevoie de munca. Eu studiez treiore pe zi in cursul saptamanii,iar sambata si duminica cinci-sase ore.Si ma bucur ca-l am indrumator pe Gebe Ludovic, cel care imi este profesor inca din clasa intai. Si la scoala, si in plan artistic estetotul OK. Chiar am numai note bune,drept dovada si media cu care amintrat la liceu - 9,39”, a adaugat„Vanessa Mae”. Numele recunoscute ivioloniste reprezinta pentru Andreea o incurajare, acest lucru si pentru ca o considera pe Vanessa Mae un exemplu.
„Imi place Vanessa. E un mare talent si de aceea am luat-o drept model in ceea ce priveste vioara. Vad ca pot face asta si ma bucur. Normal ca imi doresc mai mult- sa ies pe scenele mari ale lumii cu acest gen de muzica si nu numai.Vioara este norocul meu, eu asa o consider, si ea va fi mereu alaturi de mine si de vocea mea”, a completat Andreea Moldovan. Cat despre planurile de viitor, tanara isi doreste foarte mult sa inregistreze un album de calitate. „Apoi, imi doresc sa mamut in Bucuresti, sa studiez aici, pentru ca stiu ca mi-ar fi mult mai bine din punct de vedere al pregatirii artistice”, a adaugat violonista. Si, pentru ca orice artist are nevoie si de destindere, Andreea recunoaste ca in timpul liber ii place sa iasa cu prietenele in oras, „sa mai povestim de-ale noastre...”. Se relaxeaza ascultand muzica, „muzica de calitate, nu neaparat vioara”.[TRANSILVANIA EXPRESS]

In muzica romaneasca mai rasare o stea

Andreea Moldovan
„Ce-mi doresc? Sanatate si note bune la scoala”

Cu o voce deosebita si o vioara pe care canta maiastru, baimareanca de doar 15 ani urca pe orbita succesului.
Daca te lansezi in muzica pop-dance la 20 de ani se cheama ca estideja „batrana”: la 25 clachezi, iar la 30 deja lumea te-a uitat. Acum,„bataia pestelui” e la categoria 14-15 ani, dar, din pacate, la varstaaceasta nu ai nici sare, nici piper, cu atat mai putin experienta. Deaceea, surprinde placut sa descoperi ca o fata la varsta de carepomeneam canta curat si corect muzica pop si ca, una-doua, pune vioarasub barbie si incepe sa alerge cu arcusul pe coarde, de parc-ar finepoata lui Paganini. Chiar este, intr-un fel... Andreea Moldovan dinBaia Mare promite o cariera frumoasa, pentru care si-a construit deja,prin studiu si daruire, o baza solida. Atentie! In universul muziciiromanesti rasare un nume nou.
*

Este eleva la Liceul de Arta din Baia Mare si studiaza vioara dinclasa intai. Si-a inceput activitatea artistica de la trei ani si,putin mai tarziu, parintii au inscris-o la cercul muzical condus deprofesoara Adriana Diaconu, la Palatul Copiilor din Baia Mare. Celebrulfestival pentru copii „Ursuletul de Aur” din urbea sa natala i-aoferit, la sapte editii, intre 1994 si 2004, primul loc. La fel ca sialte competitii de gen („Mamaia Copiilor”, „Delfinul de Aur” -Navodari, „Micul Print” - Bucuresti, „Floare de lotus” - Oradea, „TiAmo” - Onesti, Festivalul National al Muzicii pentru copii si Tineret,festivalul international „The Golden Star” - Bucuresti), culminand culocul intai castigat anul trecut la festivalul international „SunFlower” din Serbia. Vioara, instrumentul pe care-l studiaza la scoala,i-a adus premii pentru virtuozitatea interpretarii la toateconcursurile nationale (cinci la numar) la care a participat pana acum.A colaborat, mai multi ani, cu Teatrul de revista din Baia Mare si aavut numeroase aparitii pe posturile de televiziune, inregistrari laRadio si interviuri in presa scrisa, pe plan local si national. Acantat in deschiderea concertelor Paulei Seling, iar recenta saaparitie in teledonul „Zambet pentru Asia”, cu o piesa instrumentala, afacut o excelenta impresie. La fel si in cea din emisiunea lui HoriaMoculescu, „Atentie, se canta!”, de pe canalul doi al postului nationalde televiziune, in care a interpretat, si cu vocea, si cu vioara, ocompozitie a lui Calin Ionce - „Lumina din inima mea”. Un viitorvideoclip, tot pe o compozitie a binecunoscutului baimarean (CalinIonce e „furnizor” de hituri si pentru alte doua concitadine de-aleAndreei, Paula Seling si Narcisa Suciu), va fi filmat la vara, iaralbumul sau de debut, Andreea il va bifa in toamna. Nici o graba: candai doar cincisprezece ani, lucrurile trebuie facute temeinic sipe-ndelete, si nu in avalansa si cu risipa inutila de energie, asa cumai fi tentat!
„Totul a inceput in joaca, pe la trei ani. „La oglinda”, peversurile lui Cosbuc, a fost primul meu cantec, pe care-l cantam „acapella”, acasa, cu toata cochetaria de care puteam sa dau dovadaatunci: „Azi am sa-mi crestez in grinda/ Jos din cui acum, oglinda”.Mai apoi, la un concurs de muzica usoara organizat in oras, amparticipat la categoria „pitici” si am cantat „Un actor grabit”.Aceasta a fost prima piesa cu care m-am „produs” pe scena, si am fostatat de convingatoare in a exprima durerea si disperarea unei femeiparasite, incat, de mirare pentru o fetita de trei ani, profesorii dela Palatul Copiilor, care asistau la acel concurs tocmai pentru adescoperi „tinere talente”, m-au remarcat si imediat m-au luat sub„aripa” lor. De atunci „muncesc” pe branci, studiez si muzica usoara,si cea clasica, la vioara, dar si la celelalte materii am rezultatebune - tot peste 9,50 am avut mediile din clasa intai si pana acum.Pretul? N-am mai avut copilarie, sau nu dintr-aceea cum au alti copii,iar parintii mei au facut, si ei, sacrificii uriase, mai ales mama,care ma insoteste peste tot, in drumurile mele. Vocea o mostenesc totde la ea. A cantat cand era eleva (mereu ne spune, mie si fratelui meu,ca daca nu se marita si nu ne avea pe noi asa devreme, avea cusiguranta o cariera in muzica usoara), dar si de la bunicile mele, unamaramureseanca, alta salajanca. Talentul la vioara il mostenesc de labunicul din partea mamei. A fost un autodidact, si-a facut singur primavioara, cu care a cantat in taraful satului, Oarta, in Maramures.Dumnezeu sa-l ierte pe bunicul, ca s-a dus anul trecut, el era foartemandru de noi, nepotii sai. Am o piesa la care tin foarte mult si pecare i-o voi dedica, de fiecare data cand voi urca pe scena sa o cant.Cred ca de la el imi vin resursele autentice. Suntem o familiemuzicala, fratele meu studiaza si el vioara, tot la Liceul de Arta dinBaia Mare.
La inceput, va spun ca m-am chinuit cu vioara: credeam ca imediatce pui arcusul, iti iese si cantecul, ca prin minune. Aveam o vioaramica, mica, asa ca pentru copii, ca de jucarie, si plangeam ori de cateori nu-mi iesea asa cum trebuie o piesa. Norocul meu ca nu ma daubatuta. Chiar daca sunt Balanta (nascuta pe 28 septembrie), stiu binece vreau. Ma trezesc dimineata la sapte, si pana la zece seara sunt tot„in priza”: studiez la vioara, imi fac lectiile, apoi merg la scoala,apoi la cursurile de muzica usoara de la Palatul Copiilor (cred ca suntveterana Palatului Copiilor din Baia Mare, merg acolo aproape zilnic,de la trei ani si jumatate, imaginati-va!), apoi vin acasa, mananc sima odihnesc o jumatate de ora, apoi studiez iarasi doua ore si maiinvat ceva. De doua ori pe saptamana, am si repetitii cu orchestrainstrumentala a Liceului de Muzica din Baia Mare, unde suntconcert-maestru, la vioara intai.
Cum am ajuns in Capitala? In 2003 a avut la „Ursuletul de Aur” unrecital extraordinar Narcisa Suciu, ca fosta laureata a festivalului.M-a vazut in festival si si-a sunat imediat impresarul, pe Paul Nanca,si i-a spus: „Am descoperit o fata extraordinara. Ce facem, nu-i dam unpremiu din partea fundatiei?”. Asa am fost „nasita” de Fundatia Phoenixsi am ajuns, pe mana lor, la Bucuresti, unde au inceput aparitiile inemisiuni pe posturile de televiziune si de radio, in presa scrisa,invitatiile la festivaluri internationale (in Egipt, in Serbia). Mi-amdorit dintotdeauna sa fac din aparitiile mele scenice o combinatieintre clasic si modern, iar compozitorul pieselor mele, Calin Ionce, ainteles foarte bine ceea ce vreau. Astfel ca melodiile lui imi punfoarte bine in valoare si vocea, dar si interpretarea instrumentala,respectiv interventiile de vioara. Toate piesele mele de pana acum suntsemnate de Calin Ionce, iar textele ii apartin mamei mele, SorinaMoldovan, ziarista in Baia Mare. De ce oare? e piesa care m-apropulsat, cu care am luat premiul intai si la Festivalul „Sun Flower”din Serbia, si cu care am aparut in mai multe emisiuni de televiziune,in perioada sarbatorilor de iarna. Am aparut cu trei piese pe un CDcolectiv, editat de Palatul Copiilor din Baia Mare, iar in anul acesta,mai exact spre toamna, voi avea gata, sper din toata inima, primul meualbum personal, tot cu piese care sa imbine vocea cu vioara. Ultima meapiesa aparuta pe posturile muzicale, Contradantza, este unainstrumentala, ceva stil Amadeus, dar mult mai complexa, cu incursiunide vioara prin repertoriul Vanessei Mae (o mare interpreta clasica, inmare voga acum, tocmai pentru ca promoveaza muzica moderna pe vioara),aranjamentul orchestral fiind semnat de Marius Popp. Curand, voi mergela festivalul „Edward Grieg” in Norvegia, la un concurs de interpretareinstrumentala. Vreau sa demonstrez ca si cu vocea, si cu vioara, staufoarte bine. Mai mult de-atat? Nu sunt pretentioasa, nu vreau darurispeciale, orice primesc cu drag si, ca oricarei fete de varsta mea, imiplac hainele la moda, chiar mama mi le cumpara, ea are conceptii maiavangardiste decat mine, in multe privinte.
Ce-mi mai doresc? Sanatate si note bune la scoala. Dupa ce terminLiceul de Arta, voi da admitere la Academia de Muzica din Bucuresti.Vreau ca pana atunci sa fiu bine „proptita” pe scena muzicii pop.Impresarii mei ma considera o combinatie foarte fericita de talent,mobilitate artistica si studiu aplicat, si-mi spun ca ma vad ca pe oVanessa Mae a Romaniei. Imi constientizez pe deplin alegerea si aminvatat sa-mi dozez eforturile, sa studiez temeinic si sa nu ma aruncpe creasta valului fara sa am de ce sa ma tin.”